Limitele in perioada copilariei – un act de iubire.
Sa spui ,,nu” este un lucru esential de multe ori. In plus, se recomanda ca acest act sa fie insotit de o scurta explicatie a motivului pentru care o facem. Pe masura ce trec anii si pe masura ce copiii cresc, aceste limite variaza ca amploare, in proportii, precum si in diferitele mecanisme care le determina.
De la o criza de furie, sau numita vulgar ,,un capriciu”, pana la capacitatea de a negocia permisiuni si eliberari, stabilirea limitelor trebuie reinnoita de-a lungul anilor. Ce mai trebuie sa stii? Vei afla in acest articol!
Ce invatam cu ajutorul limitelor?
Ce invatam cu limite? Cine sunt adultii care le stabilesc? Cu siguranta nu exista un singur raspuns.
Limitele din copilarie sunt generatoare de stima de sine
Stabilirea limitelor in copilarie – atunci cand este facuta intr-un cadru de iubire si rabdare – promoveaza stima de sine. In acelasi timp, atunci cand copiii fac crize de nervi sau de furie, este adesea modul lor de a cere o limita.
Mai mult, modul in care sunt gestionate crizele de furie in copilarie poate deveni o oglinda in care ajungem sa ne privim in fata dificultatilor.
Pentru ca asa este” este o expresie care a fost adanc inradacinata in parenting. Dar este posibil ca, in zilele noastre, aceasta fraza sa nu aiba prea mult loc sau efect. Cu exceptia cazului in care explicatiile repetate nu au produs rezultatul asteptat.
In acest sens, sa spunem de exemplu – decid pentru ca sunt tatal tau sau mama ta si pentru ca sunt responsabil pentru tine, consider ca este nepotrivit ca tu sa faci asta sau sa mergi pe aici – poate fi util.
Intr-un articol de opinie scris de Josep Cornella i Canals, citat de Asociatia Spaniola de Pediatrie, reiese ca:
,,Regulile sunt esentiale atunci cand copilul isi descopera mediul. Mai mult, cu prostiile lui, ne cere sa-i punem limite. Copilul mic nu poate intelege argumentele sau rationamentele.”
Am putea argumenta ca exista granite sanatoase si unele care nu sunt. Evident, limitele sanatoase sunt cele care aduc rezultate satisfacatoare.
In concluzie…
Stabilirea limitelor in copilarie este in mod clar un act de iubire. Exact ca atunci cand administram, de exemplu, un vaccin prescris de un profesionist.
Sa nu iti pierzi calmul atunci cand trebuie sa stabilesti limite este esential. Intr-adevar, furia sau o stare tulburata nu ne permite sa avem o perspectiva buna, cu atat mai putin sa o oferim.
Concentreaza-te pe nu mai mult de doua intrebari atunci cand setezi o limita pentru a nu pierde eficienta.
