De-a lungul carierei de elev/ student fiecare dintre noi a adoptat o metodă diferită de a studia și de a reține informații. Dacă unora le este mai ușor să învețe scriind și citind, alții se bazează pe auz, fiindu-le mai ușor să acumuleze informații prin a le asculta. Există chiar și o categorie de oameni care se bazează pe simțul tactil, așa cum sunt de exemplu muzicienii. Metoda trădează stilul de învățare preponderent, specific fiecăruia dintre noi și dacă există o conștiență a acestui stil, studiul devine un proces ușor și plăcut. De aceea este important ca părinții să înțeleagă și să cunoască aceste stiluri pentru a-și putea ajuta copiii pe parcursul anului școlar.
Înainte de a povesti despre stilurile de învățare trebuie să menționăm că a avea un stil de învățare preponderent nu este același lucru cu a spune că o persoană reține informațiile doar printr-o singură metodă. De cele mai multe ori, un copil care învață folosindu-se în mod principal de scriere și citire, se poate folosi și de culori sau diagrame pentru a structura informația, amestecând metode de învățare diferite, specifice unor stiluri de învățare diferite.
Stilul vizual
Stilul vizual este specific persoanelor care rețin cu ușurință imagini. Un copil cu un stil de învățare vizual va avea tendința să rețină anumite repere vizuale mai degrabă decât un text. De aceea se vor folosi, fără ca măcar să conștientizeze, de anumite trucuri pentru a învăța mai ușor: vor sublinia sau vor colora anumite părți dintr-un text, vor desena diagrame sau hărți, se vor folosi de resurse video sau de imagini. Un beneficiu important al acestui tip de învățare este acela că creierul uman procesează imaginile mult mai repede decât procesează textul scris iar persoanele care au o predispoziție către acest tip de învățare nu fac decât să se folosească de o metodă firească a creierului de a procesa informațiile.
Cei care au o predispoziție către stilul vizual de învățare sunt predispuși către studiul știintelor exacte și pot deveni matematicieni, arhitecți, designeri, fotografi, medici sau ingineri.
Cum poți să îți ajuți copilul dacă face parte din această categorie de oameni? Există desigur mai multe tehnici adaptate nevoilor lor, însă noi îți vorbim despre cele mai simple dintre ele. Simple însă eficiente.
Scopul este să înveți copilul să învețe și pentru a reuși poți să începi prin a te asigura că are la îndemână creioane colorate, markere, carioci sau pixuri de diferite culori pe care să le poată folosi să structureze informațiile într-un mod ușor de înțeles pentru el. Dacă fiul sau fiica ta fac parte din categoria oamenilor cu stil de învățare vizual, pentru rechizite scolare intră pe Papetărie.ro și înarmează-te cu arsenalul de care copilul tău va avea nevoie.
O altă metodă este ca după citirea unui text sau a unui paragraf să îl îndemni să deseneze ideea principală, cu alte cuvinte ceea ce a înțeles sau a reținut. Construiește în jurul desenului lui, îndemnându-l să adauge elemente importante acolo unde este cazul. Reperele vizuale astfel obținute îl vor ajuta să-și amintească informațiile mult mai ușor. În sfârșit, un alt truc de care te poți folosi este să faci gesturi sau grimase atunci când îi explici ceva. Un copil cu un stil de învățare vizual va asocia de exemplu felul în care ți-ai mișcat mâna cu o anumită informație.
Stilul auditiv
Ai avut vreodată senzația că cel mic este distras și nu te ascultă dar atunci când i-ai pus o întrebare a știut să îți dea răspunsul corect? Dacă răspunsul este da, atunci mai mult că sigur că face parte din grupa de oameni cu un stil de învățare auditiv. Astfel de copii sunt vorbăreți, vor pune multe întrebări și vor prefera să învețe ascultând mai degrabă decât citind.
Și de astă dată părinții au la dispoziție anumite tactici de care se pot folosi pentru a-i ajuta.
Puneți-le la dispoziție un reportofon pentru a se înregistra citind lecția pe care trebuie să o rețină. Dacă acest lucru nu este o opțiune, încurajați-i să-și citească notele sau lecția cu voce tare. Puteți chiar să începeți o dezbatere cu copilul dvs pe marginea subiectului ce trebuie pregătit pentru a doua zi.
Copiii cu stil de învățare auditiv pot deveni reporteri sau prezentatori de știri la radio sau TV, profesori, avocați sau psihologi.
Învățarea prin scris și citit
Flannery Conner spunea: ”Scriu pentru că nu știu ce gândesc până când nu citesc ce spun”. Aceste cuvinte ar putea fi foarte bine motto-ul celor ce învață citind și scriind. Un copil care se simte confortabil cu acest stil de învățare va citi lecția pentru ca apoi să își ia notițe și va adăuga note pe marginea textelor citite. De cele mai multe ori, le va fi greu să înțeleagă și să asimileze informații noi doar ascultând lecția în clasă. La fel, pot avea dificultăți în a-și exprima ideile sau în a răspunde fără a avea timp să-și pună răspunsul în scris. Spre deosebire de un copil ce învață prin metodele specifice stilului auditiv, un copil ce învață prin citire și scriere poate avea dificultăți atunci când este ”ascultat” de către un profesor dar va străluci la testele scrise. Pentru a-i ajuta puneți-i să asculte și să scrie ideile principale, sau să extragă în scris informațiile cele mai importante din textul citit. O altă metodă care poate funcționa este scrierea unei compuneri sau a unui eseu pe o temă dată. Firește că veți avea nevoie de o mulțime de notițe adezive, caiete, agende, pixuri sau stilouri cum sunt cel pe care le găsiți aici.
Stilul kinestezic
Acesta este cel mai rar întâlnit stil de învățare și este foarte ușor de recunoscut. Un copil care preferă să facă experimente în loc să citească despre rezultatul acestora este un copil al cărui stil de învățare este unul kinestezic. Astfel de copii au tendința să nu stea locului nicio clipă, fiind tot timpul în mișcare, lucru ce poate fi o problemă într-o clasă tradițională. Din fericire, se pot adopta anumite tehnici care îi vor ajuta să învețe mai ușor. Cea mai la îndemână este să vă folosiți de obiecte pentru a le explica anumite lucruri sau altfel spus pentru a face demonstrații. De exemplu, un copil cu predispoziție spre învățarea kinestezică va înțelege o lecție de anatomie, chimie sau fizică cu repeziciune dacă sau când are posibilitatea să facă experimente. În cazul lecțiilor de istorie, vă puteți folosi de tendința lui de a se mișca în mod constant transformând lecția într-o piesă de teatru cu câteva piese de recuzită și în care cel mic poate deveni actor.
Sursa foto: pexels.com
